Ce trebuie de știut despre vinificația moldovenească

Vița de vie crește pe teritoriul țării noastre de șapte mii de ani (la început era viță de vie sălbatică), din mileniul V î.e.n. Despre existența viticulturii denotă o amprentă de semințe de struguri pe cioburile vaselor din lut, datate din anul 3500-3750 î.e.n. O sămânță aparținea strugurilor de soi.

Cunoștințele despre metodele de producție a vinului au apărut aici din Grecia și Crimeea acum 2500 de ani. La dezvoltarea vinificației locale au contribuit și legionarii romani la începutul sec. II, când teritoriul Moldovei a fost cucerit de Imperiul Roman. Invaziile barbarilor, tătaro-mongolilor și turcilor au încetinit dezvoltarea viticulturii și chiar au distrus această ramură. Însă de fiecare dată ea renăștea ca Pasărea Phoenix.

Viticultura și vinificația pe pământul nostru a cunoscut o dezvoltare furtunoasă după constituirea Țării Moldovenești în anul 1359, atingând apogeul în sec. XV. Vinul era principalul produs de export în perioada lui Ștefan cel Mare, principalele destinații fiind Polonia și Rusia.

La curtea domnească exista funcția de paharnic, care răspundea cu capul pentru calitatea vinului servit la masa domnitorului.

În cei 300 de ani de ocupație otomană viticultura a fost în declin, deoarece vinificația era interzisă prin lege.

Încă în Evul Mediu vinurile noastre erau livrate țarilor ruși. Într-o mare măsură la exportul de vinuri moldovenești în Rusia a contribuit căsătoria dintre Domnița Elena (fiica lui Ștefan cel Mare) și feciorul țarului rus Ivan al III-a. Datorită acestui fapt, în anul 1482 negustorii moldoveni au obținut facilități. După alipirea acestui teritoriu, în anul 1812, la Imperiu Rus (după eliberarea de sub jugul otoman), vinurile moldovenești se vindeau deja liber pe această piață enormă. Astfel, din punct de vedere istoric, Rusia a devenit principala piață de desfacere pentru vinurile moldovenești.

Secolul XIX a devenit o adevărată „Renaștere” pentru viticultura și vinificația moldovenească. După alipirea Basarabiei la Rusia în anul 1812, aristocrația rusă a început să întemeieze masiv aici moșii viticole, importând din Franța soiuri de struguri aflate în vogă.

Guvernul țarist, în anul 1814, a invitat coloniști pentru a cultiva stepa Bugeacului. Aici au plantat vii coloniști elvețieni, germani, francezi, bulgari.

La începutul sec. XIX, francezii au observat asemănarea dintre vinurile basarabene și cele franceze și au început să cumpere struguri direct în vii. Strugurii erau presați, iar vinul în vrac era dus în Franța. După maturare aceste vinuri erau vândute la un preț triplu sub marca unor renumite vinuri franceze.

În anul 1842, cu aportul contelui M. Voronțov, în baza Grădinii botanice „Nikitsk” a fost deschisă Școala de la Stăuceni – prima instituție de învățământ în domeniul vinificației din Moldova.

Vița de vie moldovenească a salvat viile franceze. În anii 1864-1875, când filoxera a distrus viile în Franța și vinificația se afla în prag de dispariție, vița de vie din Basarabie a salvat vinificația franceză. Viile din această țară au fost restabilite datorită viței moldovenești, care a fost afectată de filoxera în anul 1886.

Vinurile basarabene au devenit cunoscute în Europa. În anul 1878, Vinul de Purcari a obținut medalia de aur la Expoziția Mondială de la Paris.

În anul 1910, imperatorul rus Nikolai al II-a a emis decretul cu privire la crearea în Chișinău a unei instituții științifice. Potrivit decretului, instituția urma să primească terenuri pentru cultivarea unor noi soiuri de struguri cu aplicarea metodologiilor progresiste, precum și să producă vin. Astfel a apărut Institutul de cercetări științifice în domeniul viei și vinului (denumirea a fost modificată de-a lungul anilor).

După cel de-al Doilea Război Mondial vinificația moldovenească a cunoscut o ascensiune intensă, fiind cea mai avansată în URSS. Abia spre sfîrșitul epocii sovietice ramura vinicolă moldovenească a cunoscut prima criză. În acel moment suprafața viilor constituia 250 de mii de ha.

În anul 1985 a demarat campania antialcoolică în timpul căreia au fost lichidate viile. Atunci republica noastră a avut de suferit cel mai tare din URSS, aceasta fiind prima lovitură puternică în ramura viticolă. Consecințele le suportăm până în prezent.

Ramura vinicolă moldovenească a fost afectată și în timpul crizei financiare regionale din anul 1998. Având în vedere că 95% din producția vinicolă era exportată, în special în țările CSI, aproape toate întreprinderile au suportat pierderi enorme.

A treia oară ramura a fost afectată de criză în anul 2006, în urma embargoului rusesc, după care multe întreprinderi vinicole au falimentat. Până în anul 2006, Moldova se număra printre cei mai mari zece exportatori de vin din lume. Astfel, în anul 2005 Moldova a exportat producție vinicolă în valoare de 313 milioane de dolari SUA.

În luna decembrie 2013, în bază de parteneriat public-privat a fost creat Oficiul Național al Viei și Vinului, care administrează această ramură și promovează vinurile de calitate din Republica Moldova sub un brand unic.

Pe 17 decembrie 2014 a fost lansat btandul național „Wine of Moldova. A legend alive” („Vinul Moldovei. O legendă vie”). Acest brand imprimat pe sticlă denotă că produsul este de calitate înaltă.

Potrivit datelor statistice, în anul 2015 viile ocupau în Moldova o suprafață de 135 mii ha (90% sunt plantate cu soiuri europene).

În Moldova anual se recoltează circa 600 mii tone de struguri, inclusiv 100 mii tone de soiuri de masă. La întreprinderile vinicole sunt procesate 220-280 mii tone de soiuri tehnice.

În anul 2016, producția vinicolă moldovenească este exportată în 43 de țări. Ponderea ei în volumul total al exportului de produse agricole constituie circa 25% (vinului îi revine 16%).

În Moldova se află cea mai mare colecție de vinuri din lume, care a intrat în Cartea recordurilor Guinness. Colecția numără 1,5 milioane de sticle de vin și se păstrează în beciurile ÎS „Mileștii Mici”. Galeriile subterane ale întreprinderii au o lungime de 200 km, fiind cele mai mari beciuri de vin din Europa.