Ludmila Terzi, care din 2009 locuiește în Canada (provincia Quebec) și în 2018 a fondat compania Les Filles du Vigneron de import al vinurilor moldovenești, a hotărât să înceapă și producția de vinuri. La sfârșitul anului 2022, ea și soțul său au cumpărat o vie și o cramă. Furnizorii ei din Moldova erau îngrijorați cum acest lucru ar putea să le afecteze cooperarea. Ludmila a povestit despre noul ei business și despre viitorul vinurilor moldovenești, care datorită ei au ajuns pe piața canadiană.
– De ce ați avut nevoie de podgorie și cramă, căci și așa aveați o ocupație?
– Așa cum fiecare moldovean vrea să aibă propria sa cramă, și eu am vrut să am propria mea vie. Importul de vinuri nu este pentru mine o piedică să produc vin. La început, eu și soțul meu am vrut să investim în Moldova. Din moment ce suntem departe, ne-am gândit să investim împreună cu cineva.
Fiind investitori, am vrut să avem propriul nostru punct de vedere asupra producției de vin și apoi să-l vindem în Canada. Am cerut sfatul vinificatorilor cu care lucrez. Ei mi-au spus că dacă nu ești aici, pe loc, poți uita că cineva va lucra bine pentru tine. Când începe producția, condițiile se schimbă adesea. În plus, începuse pandemia. Nu am mai fost în Moldova trei ani. Și cum am făcut afaceri în această perioadă?
Timp de un an și jumătate, nici măcar nu am putut exporta produsele. După începutul războiului din Ucraina, am primit primul container în urmă cu doar două săptămâni. Iar înainte de aceasta, ultimul export a fost în ianuarie 2022. Am lucrat în domeniul marketingului și promovării, dar nu aveam cu ce să lucrez.
De aceea, când ni s-a ivit ocazia să cumpărăm Vignobles et Domaine Beauchemin, am decis să vedem viile apoi s-o cumpărăm.
– Ce reprezintă activul vostru?
– Un total de 6 hectare, dintre care via ocupă 3,5 hectare (în conversie) și 1,5 hectare – pădure. Plantația este situată la 20 m de producție. Vignobles et Domaine Beauchemin este situat la o oră de mers cu mașina de Montreal, în Yamashish (Quebec).

Podgoria este plantată în mare parte cu hibrizi, deoarece acolo nu poate fi cultivat nimic altceva. Dar există câteva tufe de soiuri Pinot Noir, Chardonnay, Savanien, Gamare, Gruner vetliner, restul sunt hibrizi nordici. Nu-i acoperim nici chiar la minus 30 оС. În total avem 14 soiuri. Pe lângă Pinot Noir, există alte trei soiuri de poamă roșie.
Plantațiile principale au 12 ani. Trebuie să mut soiul Hamare (acesta nu este hibrid), deoarece primăvara în acel loc se acumulează apă. Grosimea stratului de zăpadă aici este de aproximativ 80 cm. În luna mai, când omătul începe să se topească (temperatura crește până la +28 оС), el se topește dintr-o dată. Iar pământul în acest moment este încă înghețat și nu absoarbe umezeala, de aceea apa se acumulează într-un singur loc.
Pământul este în mare parte sărac, dar cu un pH neutru în care poți planta totul. În plus, în apropiere există un lac mare. Este important de protejat via de îngheț. Anul acesta avem pierderi de doar 5-8%, pentru că am făcut o treabă bună cu focul. Ultimele înghețuri le-am avut pe 25 mai, iar pe 18 mai au fost înghețuri puternice (până la -7 оС).
De obicei, începem să facem focuri pe la ora trei dimineața, iar acele înghețuri severe au început la ora 23.00 (era deja -4 оС). Și a trebuit să facem focuri până la 6 dimineața. La început nu era vânt, iar fumul urca direct în sus. A trebuit să folosim ventilatoare de construcție pentru a dispersa fumul. La ora unu dimineața, slavă Domnului, a apărut vântul, iar fumul a coborât. Și am reușit să salvăm via.

Anterior, aici se făceau focuri mari și existau multe pierderi, deoarece focul dă căldură doar în jurul său. Noi am făcut multe focuri mici, arzând resturi de lemn din pădure, viță de vie tăiată și frunze de anul trecut pentru a forma fum. Ne-au ajutat prietenii și doi angajați de-ai noștri din Guatemala, care vin la sfârșitul lunii martie și rămân până la sfârșitul lunii noiembrie. Ei lucrează în vie. Există și un lucrător local. În vie lucrează ca maistru, dar mă ajută și în atelier. Iar eu lucrez și acolo, și acolo.
La cramă erau câteva vinuri din recolta anului 2021. În plus, în ciuda faptului că tranzacția a avut loc în decembrie, am convenit în prealabil cu proprietarii că în octombrie voi veni la atelier când va începe procesul de fermentație. Adică făceam deja de vinuri din ultima recoltă.
– Și v-a reușit?
– Am un consultant – unul dintre cei mai buni consultanți locali de vin, este de origine francez și are o școală franceză. Am produs deja primul nostru vin. Săptămâna trecută au fost îmbuteliate Pinot Noir, Chardonnay și asamblajul alb.

Din soiuri europene producem vinuri monosoi, deoarece se vând mai bine și costă cu aproximativ 10% mai mult. Hibrizii îi fermentăm împreună, în proporții diferite, deoarece sunt în cantități mici. Și în asamblaj îmi plac mai mult. În plus, adaug puțin Muscat (5%), iar datorită acestui fapt, vinul devine mai interesant.
Facem fermentație malolactică la orice, deoarece aici aciditatea este foarte mare. A început de la sine. Deoarece producția se află în perioada de trecere la vinurile biologice, nu ni se permite să adăugăm bacterii pentru fermentarea malolactică. Întrucât vindem aceste vinuri doar în Quebec, reprezentanții restaurantelor și magazinelor în care livrăm, vin la noi să vadă cum lucrăm și în vie, și în atelier. De aceea ei nici măcar nu întreabă când vom primi certificatul pentru producția ecologică. Ei iau vinurile ca „vin natur”, deoarece pentru ele nu este nevoie de certificare.
În sistemul monopolului de stat pentru vânzarea băuturilor alcoolice în Quebec – SAQ, există chiar și o categorie de „vinuri nature” și ei nu cer un certificat pentru acestea. Există numai cerința privind limitele la sulfiți. Noi folosim sulfiți în cantități foarte mici la îmbuteliere. De asemenea, ei trebuie să verifice trasabilitatea. Pentru aceasta, este suficient să le arătăm registrul operațiunilor tehnologice.
După îmbuteliere, trebuie să trimitem mostre la control. Eu fac acest lucru într-un laborator privat, așa e mai repede. Un certificat pentru un vin costă aproximativ 300 de dolari canadieni (CAD). Dacă faci certificarea prin SAQ, acest lucru va fi gratuit, dar trebuie să aștepți trei săptămâni. Iar eu pierd vânzări în acest timp.
– Unde vindeți vinul?
– În magazinele locale. Vinurile importate le poți vinde fie în magazinele SAQ, fie în HoReCa. Iar vinurile produse sau îmbuteliate în Canada pot fi vândute chiar și în magazinele alimentare. Eu vând vinuri canadiene în patru restaurante. În prezent, acestea sunt cele pe care le-am cumpărat împreună cu crama – 8 mii de sticle. De asemenea, am deschis un butic la cramă. În 2024, vom avea și o sală de degustare.
– Nu va exista o concurență între vinurile canadiene și cele moldovenești în portofoliul dumneavoastră?
– În primele săptămâni mi-am dat seama că nu vor merge împreună. Ele aparțin diferitelor segmente de piață. În plus, sunt foarte diferite și au propriii consumatori. Atunci am decis să le separ. Vinurile moldovenești le furnizez la șase-șapte restaurante bune din mai multe orașe din Quebec și aproximativ 12 magazine mici de specialitate.
Vinurile scumpe de calitate mai bună le vând mai repede decât pe cele ieftine. Înainte de a primi ultimul lot, mai aveam doar vinuri din segmentul de preț scăzut. Nu aveam cu ce lucra. Primele se vând The governor, Illustro (Fautor) și Lupi (Gitana Winery).
– Poate că nu are rost să importați vinuri ieftine din Moldova?
– Producătorii m-au convins să le iau, deoarece prețul este bun și calitatea este decentă. Cu toate acestea, în condițiile importului privat (în afară de monopolul de stat, există și forma de import Importacion Privé), furnizorul trimite băuturi alcoolice clienților din depozitul SAQ numai în cutii. Cumpărătorii cred că vinurile din magazine la prețul de 18-20 CAD nu sunt de o calitate foarte bună. Atunci când importatorul privat oferă vinuri la același preț, dar în cantitate de șase bucăți, consumatorii spun că pentru 20 CAD pot cumpăra o sticlă de vin simplu în magazinele SAQ, nu o cutie. Și cer ceva mai bun. În plus, pentru vinurile ieftine există o mulțime de cheltuieli generale, care, în cazul unei cereri scăzute, nu au nici un sens.
Cred că anume micii producători sunt interesați să lucreze cu mine, pentru că le iau vinurile într-un segment de preț ridicat și nu negociez.
– În cele din urmă, noi realizăm ceva cel puțin pe această piață. Datorită Dvs.
– De cinci ani lucrăm foarte mult pentru promovarea vinurilor moldovenești în Canada. Nu s-a mai întâmplat așa ceva mai înainte. Cred că am făcut o treabă bună. Când participăm la expoziții, oamenii nu mai întreabă unde se află Moldova. Dar cer vinul unui producător sau altul. Este un lucru foarte îmbucurător.
– Sincer să fiu, mă bucură faptul că, devenind producător local de vinuri, nu ați renunțat la o muncă atât de grea precum importul și vânzarea vinurilor moldovenești în Canada.