În timpul perioadei sovietice ne-am obișnuit că minunatele noastre cognacuri se numesc la fel ca producția din regiunea franceză Charente.
Conform datelor istorice, „părintele” fabricării acestei producții în Imperiul Rus, Nikolai Șustov, a obținut de la francezi dreptul de a o numi cognac. Șustov a prezentat mostre anonime produse la întreprinderile sale din Odesa și Erevan la Expoziția mondială de la Paris din anul 1900, unde experții în unanimitate i-au decernat producției lui locul întâi. După ce a fost anunțat numele producătorului, Șustov a obținut acest drept.
Însă în anul 1909 a fost delimitată zona de producție a cognacului, iar din anul 1936 această licoare la nivel legislativ a fost aprobată și protejată ca Appellation d’Origine Contrôlée (denumire controlată după origine). Cu toate acestea, în Uniunea Sovietică această băutură continua să fie denumită cognac.
Mai multe țări au semnat pe 31 octombrie 1958 Acordul de la Lisabona cu privire la protecția denumirilor de origine și înregistrarea internațională a acestora. După proclamarea independenței, Moldova a aderat la acest acord și alte documente internaționale în domeniul protecției denumirilor geografice, denumirilor de origine și produselor tradiționale garantate, renunțând la folosirea denumirilor străine pentru producția proprie.
Atunci când a apărut necesitatea inventării unei denumiri originale pentru cognacul moldovenesc, șeful Catedrei de vinificație din cadrul Universității Tehnice, profesorul Anatol Balanuța a propus termenul „distvin” (de la distilat de vin). Cunoscutul savant moldovean Emil Rusu a perfecționat denumirea în „divin”. De altfel, în limba română cuvântul „divin” înseamnă „dumnezeiesc, ceresc, excepțional, minunat”.
Denumirea „divin” a fost propus anterior ca înlocuitor al „coniacului”, dar a fost uitat de ceva vreme. Iată ce a spus Leonora Obadă:
În anul 1989 la Institutul de cercetări în oenologie, în Laboratorul Tehnologia vinurilir speciale sub conducerea răposatului profesor Emil Rusu, am început o temă legată de trecerea la denumiri naționale a categoriilor de vinuri ce purtau denumiri străine. Eu eram cercetător superior responsabilă de această tematică. Am propus mai multe denumiri de categorii de vinuri și denumiri comerciale (kagor – pastoral, portvein – Prometeu, vermut – buchet moldovenesc, madera – Luceafăr, heres – vinuri peliculare cu denumirea comerciala Ialoveni, etc), iar înlocuirea categoriei „cogniac” a venit spontan și am propus-o organismului superior de reglementare condus de răposatul Gh Cozub. Emil Rusu, șef laborator și eu responsabilă de tematica, am raportat Dlui Gh.Cozub rezultatele cercetărilor. Alături de vinuri i-am propus și categoria „divin” in loc de „cogniac” și dumnealui a acceptat-o și a rămas plăcut surprins. Și savanții români, care după 1990 veneau în vizite de lucru la noi, spuneau că este o denumire foarte reușită. Ulterior a fost pusă în discuție la întrunirile cu producătorii, unii dintre care nu-și puteau imagina această schimbare”.
Din anul 1993, cognacul moldovenesc oficial se numește divin. „Divin” nu e doar denumirea producției, ci și marcă comercială de stat.
În Legea viei și vinului divinul este definit astfel: băutură alcoolică tare fabricată din distilate de vin, învechite cel puţin 3 ani, cu adaos de apă dedurizată, sirop de zahăr şi, după caz, cu caramel de zahăr şi ape alcoolizate, pînă la obţinerea caracteristicilor organoleptice şi fizico-chimice stabilite în reglementările tehnice respective.
Unul din reprezentanții autohtoni de vază în domeniul divinurilor Serghei Babii (activează la SA „Barza Albă”) are propria explicație pentru divin:
Divinul (cognac) se naște în timp, iar timpul este trecutul, prezentul și viitorul; de la fructul loziei sacre, care are început; legănat de tăria stejarului secular, încălzit de mâinile maestrului în domeniul cognacurilor, care a insuflat viață în acest corp suplu, iar asta înseamnă și armonie”.
