Vinurile cu marca Equinox și autorul acestora Constantin Stratan din Moldova, sunt cunoscute, posibil, de toți. Unii se referă la vinurile lui drept ”garage wines”, alții le numesc ”boutique”, pentru că nu aseamănă cu alte vinuri. Ce fenomen e acesta denumit Equinox? Despre asta ne va vorbi chiar autorul.
– De ce ați decis să porniți propria afacere, deja erați angajat la o cramă și aveați de-a face cu vinurile?
– Lucrând la întreprinderi mari de vinificație mă gândeam deseori că dacă eu aș fi cel care ia decizii, aș face lucrurile altfel (mai bine). Gândindu-mă la greșelile altora, mi-a venit ideea de a iniția propria afacere, cât de mică, dar corectă.
– Chiar și pentru o afacere mică în vinificație, dar mai ales în viticultură, e nevoie ne mijloace substanțiale. Cu ce ați început și cum rezolvați problemele financiare?
– Din banii pe care îi câștigam ca angajat, am adunat ceva și l-am invitat și pe vărul meu ca asociat. Astfel, în 2002 am avut suficiente mijloace să cumpăr 2 hectare de teren în apropierea satului Olănești, în renumita regiune Purcari. Și așa a apărut gospodăria Crama Domnească. Mai apoi, am mai luat 2 hectare. În timp, puțin câte puțin am cumpărat și alte loturi de pământ. La moment avem circa 19 hectare și o livadă de piersici, pe care urmează să o defrișăm.
Și via am plantat-o cu pași mici (costul pentru întreținerea unui hectar de viță-de-vie până la prima recoltă se ridică la 18 mii USD, din cauza densității mari a butucilor). În 2002 pe un hectar am plantat viță-de-vie de soiul Cabernet-Sauvignon. În fiecare an podgoria creștea, plantând câte jumătate de ha, 0,2 ha sau chiar 0,1 ha. Astăzi Crama Domnească are o podgorie de 5 hectare, pe care cultivăm 8 soiuri roșii: Cabernet-Sauvignon, Merlot, Shiraz, Malbec, Rară Neagră, Carménère , Fetească Neagră, și trei soiuri albe; Chardonnay, Feteasca Albă și Feteasca Regală. Avem și butuci de Pinot Gri și Băbească Gri amestecați prin Rară Neagră.
Credem că podgoria trebuie să crească pe măsura creșterii pieței de desfacere a vinurilor. Până recent ne-am descurcat fără împrumuturi bancare, din simplul motiv că aceste instituții ne refuzau creditarea, neacceptând drept gaj plantația de viță-de-vie. Din insuficiență de bani în 2010, în toiul crizei financiare am pierdut un sector de 0,2 ha plantat cu Fetească Neagră în același an, pentru că nu am avut cu ce să plătim angajații noștri, și așa vița-de-vie a rămas neprelucrată. Din același motiv nu avem propria cramă, vinurile sunt îmbuteliate la întreprinderile micilor producători, aflați în vecinătatea noastră. Ultimele trei recolte au fost prelucrate la vinăria Dionysos Mereni. În acest an planificăm să începem construcția propriei hale de prelucrare și păstrare a vinurilor.
O parte din banii pe care îi fac la cealaltă întreprindere ca salariat, dar și câștigurile din vânzări sunt reinvestite în dezvoltarea afacerii. Suma totală a investițiilor din ultimii 15 ani depășește 300 mii USD.
– De ce tocmai zona Purcari, sunteți din Chișinău, ați fi putut alege ceva mai aproape?
– Am ales regiunea, pentru că îmi plac vinurile din Purcari. Am fost de părerea și cred și acum că este zona cu cel mai mare potențial, este cea mai bună din Moldova pentru vinurile roșii. Chiar în Purcari nu am reușit să cumpăr teren agricol, dar m-am ales cu podgorie aproape, în satul Olănești. Bineînțeles, e nevoie de cunoștințe agro-tehnice pentru creșterea viței-de-vie. Am obținut experiență în Noua Zeelandă, lucrând în vie și în pepiniere. Dacă ceva nu-mi era cunoscut, vorbeam cu specialiștii, pe lângă aceasta m-am documentat citind multă literatură de specialitate. La ziua de azi, avem cinci angajați, cărora le dau sarcinii de lucru. Unele lucrări ce trebuie executate mecanizat le contractăm contra plată. În campania de recoltare avem 20 de persoane antrenate la lucru. Iar vinificația o fac de unul singur.
– Cum ați decis selectarea soiurilor?
– Inițial am planificat să cultiv viță-de-vie pentru vinurile Negru de Purcari și Roșu de Purcari –Cabernet Sauvignon, Merlot, Rară Neagră, Malbec și Saperavi. Dar și Shiraz, pentru că eram convins că acest ultim soi are potențial în această regiune. Am fost primul din Moldova care a plantat acest soi. Pe atunci, predomina opinia că totul trebuie să pornească de la Cabernet Sauvignon (vițele le-am importat din Franța). Astăzi însă, consumatorii caută tot mai mult vinuri din soiuri autohtone, dar 15 ani în urmă, dată fiind cererea mare, Cabernet era pe primul loc. La fiecare decadă apar tendințele radical noi.
Pe vremuri nu putea găsi vițe de Rară Neagră. Am început propria selecție din podgoriile din Olănești, marcând butucii bătrâni de acest soi, apoi adunând ochiuri și altoindu-le la pepiniera din satul vecin. Și așa am plantat primele două rânduri. În timp, plantația de Rară Neagră s-a extins, în special când și pepenierile specializate din țară au început să ofere vițe aloite de acest soi.
Cea mai mare parte a podgoriei noastre sunt soiurile roșii, pentru că ținem cont de specificul regional.
– De ce până acum nu ați făcut vreun cupaj renumit de Purcari?
– Am folosit aceleași soiuri ca și cele din Roșu de Purcari: Cabernet Sauvignon, Merlot, Malbec, dar în alte proporții, și așa am făcut primul Equinoctius, tributul meu adus tradițiilor regiunii Purcari. Un alt cupaj, 5 Elemente este un exemplu de soluție ingenioasă apărută întâmplător. În 2010 recolta a fost atât de mică, încât nu s-a meritat prelucrarea separată a soiurilor Shiraz, Merlot, Rară Neagră, Carmenere și Malbec. Luate la un loc, tot nu am obținut un volum mare, doar patru baricuri, dar ce mai vin! Eram ferm convins de rezultatul obținut. De aceea, în 2011 și în anii ce au urmat am cupajarea a fost una planificată. Văzând succesul acestui vin, am decis că ar fi fost firesc că fac și 5 Elemente alb, 5 Elemente rose și chiar 5 Elemente orange.
– De ce ați ales denumirea Equinox pentru vinuri?
– În traducerea din engleză înseamnă echinocțiu. Am citit că echinocțiul este legat de ciclul de viață al viței-de-vie. Mi-a plăcut conceptul. În perioada echinocțiului de primăvară începe faza de circulație a sevei, pe când toamna se coc strugurii și se încheie ciclul de viață în vița de vie
– Care este filosofia vinurilor dvs?
– Calitatea vinurilor cu marca Equinox este obținută în podgorie. Urmărim atent cum se manifestă vița-de-vie, și reieșind din ceea ce vedem lucrăm cu ei. Scopul nostru e să avem o creștere echilibrată a plantelor de viță-de-vie. Doar atunci via produce struguri cu arome și gust în care se regăsește regiunea din care provine, iar asta conferă vinurilor un caracter aparte.
Cultivarea tradițională a viței cu aratul între rânduri nu este abordarea noastră. Vrem ca lăstarii să crească în armonie cu natura. De aceea la noi în podgorie între rânduri veți găsi iarbă populată de insecte, cu alte cuvinte – conceptul de ecosistem. Credem în viticultura ecologică de aceea producem vinuri ecologice. În 2010 am început conversia la viticultura ecologică și începând cu roada 2013 vinurile sunt ecologice.
– De ce ați început să vă ocupați de asta?
– Sunt câteva explicații. Am citit într-un articol despre viitorul sectorului vinicol peste 25 de ani, descris de un critic de vinuri cu renume. Din punctul lui de vedere, toate vinurile vor fi eco atunci. Azi acesta este deja un trend în vinificația mondială. Altă sursă de inspirație a fost un vinificator cu renume, care explica de ce el personal produce vinuri eco: pentru a obține vinuri de o calitate mai bună. Mai apoi am citit cartea lui Nicolas Joly despre biodinamică în vinicultură, și m-am inspirat și din unele dintre ideile sale.
Cu anii, m-am convins că într-adevăr vița-de-vie crescută într-o podgorie eco, favorizează producerea unor vinuri de o calitate mai bună. Aceste vinuri – cu caracter puternic, reflectă mult mai bine terroir-ul. De regulă vinurile ecologice sunt mai scumpe, dar în cazul nostru nu e tocmai așa, pentru că viticultura organică nu reprezintă un scop ci mai degrabă un instrument.
În comparație cu via cultivată după metodele tradiționale, vița-de-vie are nevoie de mult mai multă atenție, lucru și trebuie să o simți. Am început aplicarea practicilor ecologice încă din 2006, dar atunci nu am apelat la certificare, pentru că la moment exista doar un singur organism de certificare, foarte costisitor. Piața acestui tip de serviciu s-a dezvoltat în timp iar prețurile au devenit mai acceptabile. Și așa am depus cererea pentru certificarea ecologicăîn 2010.
– Vinurile dvs. sunt deseori numite ”de garaj” (garage wines). Așa le considerați și dvs.?
Vinurile de garaj au apărut în Bordeaux. Producătorii acestora aplicau metode de producere considerate drept neacceptabile, dar le vindeau la prețuri de zeci de ori mai mari. Aceste vinuri sunt cu totul altceva de ce fac. Ceea ce mă alătură acestei mișcări este volumul mic de vin pe care îl produc, iar acesta este exclusiv. Sau faptul că la moment folosesc în procesul de vinificație lucruri care acum cinci ani ar fi considerate o nebunie curată, spre exemplu fermentarea cu drojdii sălbatice neselectate sau îmbutelierea fără adaos de sulfiți. (M-am dezis de sulfitare la îmbutelierea cupajului Trei Crai).
Apropo, acest vin, ca și 5 Elemente, a apărut dintr-o întâmplare. În 2014 prin metoda cepage am produs un vin din trei soiuri roșii, pentru că nu am avut suficiente vase pentru fermentare separată. Cererea pentru astfel de vinuri este în creștere. Cu timpul toate vinurile vor fi făcute prin această metodă.
Îmi sunt mai aproape nu vinurile de garaj, ci întreprinderile familiale din Europa, care gestionează 5-20 ha de viță, iar toată familia lucrează în vie și în cramă deopotrivă. Vinul îmbuteliat este etichetat purtând numele familiei.
– Cum reușiți să vindeți vinuri relativ scumpe fără publicitate?
– Am început cu vânzări directe către clienți. Din vorbă în vorbă oameni au aflat de vinurile Equinox. Ne sunau și comandau. În segmentul HORECA am început să conlucrăm cu un restaurant, Grill House. La acel moment aveam puțin vin în stoc doar 840 de sticle de Cabernet Sauvignon 2004. Treptat au apărut și alte restaurante, iar lista s-a făcut mult mai lungă. Cu toate acestea restaurantele care vând bine sunt doar cinci-șase la număr. În acest business concurența e foarte mare, pentru că fiecare producător nou de vinuri ”premium” vrea să fie listat în restaurante, pentru noi însă e mai convenabil să nu ne îmbulzim pe piața locală. Raționamentul nostru este următorul: ce se vinde pe piața internă vindem, iar ca să evităm stresul cel mare pe piața internă facem exporturi. În Moldova vinurile noastre se comercializează în principal prin vinoteci. Anul trecut am vândut circa 8 mii de sticle pe piața locală și 4 mii- la export.
Primul export a fost făcut în Ucraina în 2009. Toate produsele cu marca Equinox se comercializau în secții specializate cu delicatese din supermakete. În 2012 au apărut cumpărători în China, Japonia, Germania, și Austria. Am început să exportăm și în Suedia, Franța și România. Importul în aceste țări le fac companii mici, care au aflat de noi și au dorit să conlucreze cu noi.
La moment principala piață este cea niponă. E o istorie de-a dreptul interesantă. O domnișoară care se ocupă cu importul în Japonia a aflat întâmplător de noi. Venise în Moldova de Ziua Vinului să vadă și să guste. A venit la cortul nostru, a degustat și i-a venit ideea să le ducă și în Japonia. A ales vinuri de la Equinox și câțiva alți producători.
– Ce planuri de dezvoltare aveți?
– Momentan avem un potențial de a produce 20 mii de sticle de vin anual. Mai plantăm suprafețe mici de vie în fiecare an. Planificăm construcția cramei, care va avea și o sală de degustare pentru primirea oaspeților.
– Mulțumesc pentru interviu.
Traducere – Ioana Stratan.
